eu nu mai sunt, tu nu mai esti, ei sunt

fara cuvinte

doar cu semne  imi compun ideile

iar frazele scheletice, lipsite de sens, de carne, de cuvinte

se tarasc spre dezechilbru

dorindu-si caderea, nesupunerea, antimateria

si criza.

Anarhia cronica a imperfectiunii ne cuprinde pe toti

suntem in acea perioada in care tu poti fi eu in aceeasi masura

in care noi suntem voi,

printr-un asediu al impostorilor, al indiferntei, al injustitiei

incertitudinea este contemplarea perfecta a originalului

iar autenticul este o segregare a falsurilor.

cronica anarhie cuprinde individul

iar nesupunerea ne uneste pe toti

sub semnul imperfectiuni globale.

daca esti inseamna ca nu existi.

iar existenta insasi este suprimare.

nu mai fi

devino.

pe la 5 AM

visam...

o baie de bloc,

cu trei placi de gresie desprinse din coltul de jos al cazii,

una sparta,

lasate in umezeala,

pe jos, langa ligheanul albastru lipit cu poxipol

de nenumarate ori.

erai in fata mea, adormita,

sprijinita intr-o mana de chiuveta deslanata,

care sta sa cada.

mi-e frica sa nu te ranesti,

esti asa de frumoasa.

in mana cealalta, dreapta,

periuta ta rosie,

lua apa de la robinteul care picura incet,

ca sa faci economie,

si culorile aquafresh

difuzau incet,

una intralta.

esti asa de frumoasa,

oare ti-am mai zis?

piciorul tau drept,

da sprijin unor

gesturi atat de feminine,

incat,

nu ma satur

privindu-te,

spalandu-te

pe dinti.

piciorul stang e ridicat,

si maseaza incet

gamba piciorului de sprijin.

ai unu saisapte

si eu nu ma satur privindu-te.

te intorci si-mi zambesti.

ce bine ca m-am trezit inaintea ta,

ca sa te privesc

dormind,

spalata pe dinti

in visul meu.

pe verticala, oblic

stau sprijinit intr-un inceput de-amiaza,
si degetele-nfipte-n tastatura, indeasa adanc in litere.
de parca-s roade-nganduri capatul creionului
de mieji, de zeama, de guma frageda,
si frimituri pe limba-mi plimb
mintea mi-e-n staza.
si chimic simt, pe buze albastru,
doar samburi si franturi din capete de fraza.
e lipsa de secretii,
lipsa de vis,
acum m-afund
si dus ma simt, departe.
cu ochii plansi,
vad sumbru albastru
si cald-incetosat in galben.
beau apa de la robinet,
ma-ntorc incet…
si cad.

i thought you can cross over
but it never crossed my mind
that you forget me
and now i’m staring in my empty heart
like in the emptied bottle in front of me
and i want more.

spune! ce simti?

Am brate de-alabastru-njunghiat cu spuma de capsuni.
Mai punct decat se virgulele-n mine, ma pun
De cresc la lumanare sub picior.
Scurs greu si gras din ceara mulsa de caldura.
Pe tinicheau goala, concava si murdara
A blidului cu smalt de sange-nchegat
Pe glontul mortii.
Asa ma simt.
Mai vrei sa-ti spun?

Am oasele-nfipte-n carne,
si-n pielea de magar batran
ce mi-a ramas
proptita-n chipul breaz,
pe scalpul infundat in sine,
ce-mi poarta in orbite sufletul uitat
in lacrimi inghetate in tavan.
Ma ustura, ma doare,… ma doboara,
lipsa de mine, de care nu mai am habar.
Ma sfasie acum pe undeva,
pe dreapta, mana ta moale-aspra;
masajul constiintei e mangaiatul tau. Acum.
Si-mi pare rau,
te rog ma iarta
pentru ce-am fost
si nu mai pot fi
nicicand de-acum.

mind playing shadows

shadows playing with my thoughts
sometimes

I forgot to wake up
today

and have errors, bad red errors
18 +

no time to watch, is time to think inside the box
inside your endless universe

it’s time to see what you got, what did you catch
until now

what you have left to do
from now on

it’s not enough
it’s tomorrow

it’s yesterday
today

Fenomenul WU XING

Da, pentru mine WU XING food project-ul asta romano-chinez este un fenomen.

Recunosc, fiindca nu is nici foarte umblat, mie mi s-a “adeverit” pentru prima data in viata ca mancare chinezeasca, mancarea astora de la WU XING. Nu stiu nici daca e buna, nici daca e rea fata de alte chinezisme de ingurcitat dar is foarte sigur ca mie-mi place… si mai mult de atat, simt ca uneori sunt dependent de ea. Imi dau balele instant cand aud “mancare chinezeasca”, si pavlovian vorbind, in secunda doi, in capul meu se aprinde beculetu’ care zice:  “WUUU XIIIIING – vita cu urechi de lemn, spaghete de orez calite si banane prajite, o cola, o tigara dupa (cel mai des UNA si inainte ;) yam-yam”.  Ei bine da, am mai incercat si prin alte localuri ornate cu abajururi luminoase sub forma de pagoda, dar vita era prea moale (ce sa-i faci mie-mi place aia talpa de talpa zgarcioasa wuxingareasca), sosul era prea acru si prea apos (gelatina aia dulce-acrisoara, banuiesc original W.X., pe mine ma omoara), spaghetele calite is prea subtiri si neincurcate, iar bananele prea cum ar trebui sa fie (ce sa zic bananele parca, parca le-as mai comanda si din alta parte).

TRAIASCA WU XING SI FOCU’ DE LA DRAGONU’ ROSU.

shaishpe mai 2009 – epidemie de cultura

Ieri, ca azi e 17 mai 2009, Bucurestiul a fost sub asediul culturii, mai exact al “culturalizatilor” bucuresteni si bucurestenizati. Vorba teleenciclopizatilor de la Guerrilla: ” o specie rara”, mistica as putea spune, caci umbla in haite si se aduna in turme sau cirezi odata pe an, la marea intrunire nocturna  cu scop unic (supradozajul anual de cultura) si interese diverse. 

 Poate prea mult spus epidemie, aceasta forma usoara de gripa culturala care “necesita musai” rapida tratarea cu infuzie profunda de cultura, a infestat aseara din nou centrul capitalei.

Noaptea Alba a Muzeelor, propun prescurtarea  NAM (…ce face acasa), a adunat anul acesta poate cel mai mare numar de turme/cirezi inflamate din vitele nobile si cu cele mai  diverse soiuri de tauri in cautarea dozei metafiziceextrasdecultura.

Pe strazile capiatelei s-au auzit motoare ambalate, tocuri grabite-n interes cultural si voci zumzaitore ce rosteau des cuvantul “muzeugen”, gen: “vin cu BMWu’ ne vedem la muzeugen, ia-o si pe Ioana, tu ai ceva gen?” si-n toata zumzaiala asta s-a consumat cultura pe paine.

MNACu’ survolat in noapte de pasari rapitoare a fost de departe cel mai devreme asediat de contemporani, dandu-si coate in/pe langa arta intens necontroversata  pentru a ajunge-n varfu’  fortului, acolo pe terasa mult dorita.

Muzeu’ de istorie a adunat deasemenea pe scarile sale o sumedenie de turme la fel si MTRu’ o multime de cirezi.

Ca sa nu mai bat campii sau sa lungesc povestea caci o stim cu tontii;  in numele celor care au suferit aseara de AACFA (am avut ce face acasa) sau acelora care au fost cuprinsi de sindromul MBRLB (mai bine raman la bere) si recunosc asta, multumesc tuturor celorlati art-iati si le doresc o zi neagra. BA NU! GRI!

Pe jos cultura!

who’s gonna save my soul?

The Prodigy, album nou, clip nou, cum banuiam mult mai comercial…

-hai sa o dam mai in dnb…ce zici?

-merge mate, mai agresiv asa cum eram noi candva, da nu cu asa multe coaie

-oricum asculta si cumpara tineretu’ si scapam si noi de recesiune plm